Speranta. Rabdare. Frica de esec.

Speranta. La prima vedere, un simplu cuvant. O insiruire de litere puse cap la cap, insa care intr-o anumita circumstanta poate lua valori deosebite. Rabdarea este definita ca fiind o emotie personala, fiind uneori apriga, alteori calma, linistita. Fiecare persoana intelege sensurile ascunse ale acestui termen simplu, inocent in propriul mod, din perspective de multe ori diferite. De ce de multe ori in viata cand avem ocazia sa realizam ceva important, cand totul pare atat de clar si evident asupra reusitei, cand avem impresia ca nimeni si nimic nu poate intrerupe firul neincetat al actiunii un sentiment straniu ne cuprinde deodata si ne inteapa chiar in strafundul sufletului, in abisul personalitatii noastre? V-ati intrebat vreodata de ce atunci cand se iveste o ocazie perfecta, prea perfecta si mult deasupra pretentiilor noastre, ceva ciudat intervine si parca distruge, parca arunca in aer tot ce s-a cladit pana in acel moment? Toate visele, sperantele, gandurile sunt pur si simplu ruinate. Raspunsul este frica de esec. Frica de a gresi, de a dezamagi, de a cobori sub nivelul asteptarilor celor apropiati. In viata nu poti aspira la perfectiune pornind cu starea permanenta de frica, toate situatiile aparente fiind tratate cu mult pesimism, superficialitate.