Povestea cartofului prajit

Aceasta este povestea cartofului, o creatie absolut proprie in care tema poate fi liber interpretata si judecata de catre orice cititor.
A fost odata ca niciodata, un cartof prajit. Acesta era pierdut. Cineva l-a lasat stingher pe marginea unei mese fara colturi chiar langa geamul triplu-termopan deschis. Lasat singur in frig si plictisindu-se de singuratate, s-a decis sa plece in cautarea companiei, ceva care sa adaposteasca aroma si infatisarea acestuia. Tinea foarte mult la iubire sau macar la senzatia ca cineva tine la el, ca se gandeste la el si ca isi face probleme in legatura cu sanatatea si sentimentele lui. Singurele optiuni care si-au facut simtita prezenta au fost doua simple cutii. Ambele erau specializate in cartofi prajiti. Ce coincidenta. Exact de ce avea nevoie. Una dintre ele continea doar un singur cartof, cealalta insa ingloba o serie importanta de altii prajiti. Erau identice. Parca erau de acelasi sex. Se potriveau perfect. Singura diferenta dintre cele doua era insa personalitatea, aparentele, prietenii, tot ceea ce cuprinde varsta inocenta a unui cartof.

Decizia trebuia luata. Timpul il presa. Frigul se extindea, iar chipul acestuia incepuse sa-si piarda din acuratete. Deodata, niste semne de intrebare au inceput sa acopere sufletul speriat al cartofului, ca o umbra izolata care parea intr-o insuficienta de aer respirabil. De unde stim care este raspunsul corect? Cum vom fi siguri ca nu ne-am pripit in momentul luarii deciziei si nu vom avea de suferit de pe urma acesteia? Replica e simpla. Niciodata nu poti fi sigur. Oricare ar fi solutia gasita, cartoful buclucas intotdeauna va regreta alegerea facuta si va incerca sa remedieze situatia. A multumi complet pe cineva e aproape irealizabil, dar cine gaseste intradevar calea are dreptul de a se considera special. Povestea continua si astazi... cartoful dezorientat, cutia potrivita asteptand...